Nicoleta Socolovschi- Danemarca

Nicoleta Socolovschi

Project Title:  BUILDING BRIDGES

 Project ID: KA105-2014-005

 Activity Dates:  From   01.01.2015     To      30.09.2015

 Co-ordinating organisation:  ARTTRAIN

Host Project:  CultHus

Ratacita prin Nykobing

 

Cateva randuri…ce formeaza un roman de amintiri

HHHeeeiii…hheeii…hei! Nici nu stiu de unde, cum si ce sa incep. Dar ce sa incep? Ca de inceput… am inceput. Exact maine, 5.02.2015,  se fac 2 luni de cand am inceput povestea mea care se va mai continua timp de 7 luni!

Povestea mea…dar nu este numai a mea. Multi oameni au contribuit la formarea ei si de abia au trecut 2 luni. Ma intreb oare cum va fi la final?!

Imi aduc aminte de inceputul inceputului, de cand am aflat ca o sa plec in Danemarca ca voluntar EVS. M-am apucat sa imi fac bagajele cu 3 saptamani inainte de a primi biletul de avion. Ce timpuri..?!

Apoi imi aduc aminte ca eram cu 2 geamantane, unul in stanga, unul in dreapta si un ghiozdan in spate si…oare ce am pus eu si mami meu in ele? ..si mi-am amintit ziua in care parintii mei m-au dus la aeroportul Otopeni. Atunci am simtit sa ii strang in brate cat pot de tare, atunci am realizat ca eu chiar o sa plec.

Am ajuns in Copenhaga. Am facut 10 pasi si am iesit din aeroport, dar ma astepta vestitul tren care ma ducea… la alta statie ca sa iau trenul spre orasul meu, Nykobing!

Nykobing…orasul meu, linistit, uneori vesel, uneori trist, uneori chiar mort. Cu peisaje minunate, cand este soare afara. Cu o vreme..mama, mama! Exemplu: astazi la ora 9:00 a trebuit sa ma duc la spital, o alta poveste care va fi scrisa cateva randuri mai jos, era soare si frumos. La ora 9:45 a inceput incet sa bata vantul si sa picure, iar la ora 10:15 a inceput sa ninga…aveam un gand, sa imi iau rochita astazi, dar noroc ca nu era calcata! Iar acum, cand scriu aceste randuri, ora 16:10, este iar senin afara.

Deci…sunt voluntar EVS al organizatiei Culthus si desfasor activitati culturale: organizez evenimente, ajut la organizarea unor evenimente, fac si editez poze, elaborez postere si flayere pentru diverse evenimente.

Pentru organizatie, este foarte important sa vada ca te implici si ca vrei sa te implici, chiar daca poate nu faci multe lucruri. Se bucura foarte mult de orice lucru, chit ca este mic, chit ca este mare.

Am noroc ca echipa organizatiei este foarte faina, te sprijina, te ajuta, te asculta si te intelege. Cei care lucreaza in organizatie isi dau seama prin ce treci. De fiecare data exista sigur o persoana ca te intreba: “cum te simti astazi? Vrei sa vorbesti despre ceea ce simti? Ai nevoie de o imbratisare?”. Intr-o zi am acceptat de la toata lumea imbratisari si cred ca am primit vreo 20 de imbratisari.

Cu mancarea este bine…nu asa de bine ca la mami acasa, dar nu mor de foame. Chiar am reusit sa mai slabesc. Probabil ca emotiile primelor intalniri cu mentorul, cu echipa, cu lumea cea noua si-au spus cuvantul.

Da, lume cu adevarat noua, care sper sa o explorez de la A la Z, ca oricum litera S de la “hospital” deja am experimentat-o  imediat dupa primele trei saptamani. Acum urmeaza partea palpitanta a romanului: de ce am ajuns la spital? Pai, ca am vrut sa gust lasagna, cascavalul, chiftelutele, gemul, care le dau oamenilor care cad cu bicicleta si isi disloca genunchiul si trebuie sa stea in spital.

Chiar daca este lumea noua, chiar daca habar nu ai ce scrie pe cutie si crezi ca este malai, iar cand ajungi acasa constati ca este faina, chiar daca totul este diferit, de la ferestrele caselor care nu au perdele, si intr-o seara, pe la 21:00, te opresti in fata unei case si privesti pe fereastra cum o familie cu 2 copii sta la masa si manaca si discuta…si afara ploua… pe obragii tai la fel ploua, iar in sufletel ploua cu amintiri si cu dor, dor, dor de tara, de familie, de stirile de pe ProTV, de XFactor, de cultura, de slanina, de sorici, de martisor, de iepurasul care trebuie sa vina de Paste, de muzica romaneasca care pana acum nu o ascultai,  de pupicul de noapte buna al parintilor..chiar daca, chiar daca…

Merita, merita, merita! Sa inveti sa te descurci de unul singur intr-o alta tara, sa vorbesti limba engleza, care a fost un chin pentru mine toata viata, sa inveti ce inseamna intr-adevar sprijinul echipei, sa inveti, sa inveti! Si sa ajungi poate sa te maturizezi, din ce in ce mai mult, clipa de clipa, sa te schimbi, macar o farama din aceasta experienta, asta pentru mine inseamna sa fii cu adevarat Voluntar!

PDT 18.08.14 ACTOR EVS Nico Danemarca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s