Simina Tureac- Cipru

Nume proiect:The Food we Choose ( CY-2-15-2013-R3)

 

Date proiect: 01.01.2014 – 30.09.2014

 Project details: (Brief description of the project): Proiectul se va desfasura  in Limassol avand insa multe activitati in zone rurale din Cipru. Proiectul isi propune sa ii ajute pe tineri sa constientizeze care este originea alimentelor pe care le consuma, ajumtandu-i sa castige cunostintele pentru a deveni consumatori responsabili.

Organizatia gazduitoare: Friends of the Earth, Cyprus (FoE Cyprus)

Un articol: http://www.foeeurope.org/yfoee/FAWG-meat-free-day-2014

la acest link este si un ghid despre cum sa devii vegetarian… asa ca merita vazut 😉

 

cateva povesti:

In seara sosirii mele pentru prima data in Cipru pentru stagiul de voluntariat de 7 luni am realizat ca am incurcat bagajul de cala cu un altul. Asadar, priveam fix un bagaj strain in mijlocul camerei in care urma sa locuiesc 7 luni de acum inainte, un lacatel in care cheia mea nu se potrivea mi-a declansat primul soc mi-a amintit ca ma aflu intr-o tara straina, printre oameni care vorbeau o alta limba. Mai mult, telefonul meu se impotrivea sa gaseasca reteaua. Ce sa fac? Atunci am primit raspunsul degajat al oamenilor care traiesc pe aceasta insula: “Nu-ti face giji! Totul va fi bine. Hai sa bem, in seara asta pregateste-te sa mergem la o petrecere. Hehe.” Cu ce sa ma pregatesc, nu aveam haine de schimb si incepusem deja sa-i simt lipsa periutei mele de dinti. “Iar pentru maine, nu-ti face planuri, mergem la un picnic in Pissouri, este Green Monday!“. Si asa am ramas in aceleasi haine inclusiv a doua zi la picnic: “Hello Romania! We have news about your luggage! Se afla la obiecte pierdute in aeroport. Nu-ti face griji, maine il recuperezi. Oricum, va fi greu sa ajungi astazi in Larnaca, este zi libera iar traficul este infernal. “ Abia a treia zi am rasuflat usurata cand m-am vazut cu bagajul in mana. Iar cipriotii faceau glume pe seama mea: ! “You are lucky, nobody liked your clothes!”.

IMG_20140717_115813

Înainte de EVS

Îmi aranjez rochia și mă uit plictisită la ceas. Au mai rămas 4 ore din ziua de lucru. Enorm de mult timp pentru același birou, aceeași clădire, aceeași slujbă. După program? Probabil cumpărături, încercare eșuată de a găti ceva și ca de obicei sfârșesc seara vizionând un film cu tipul cu care relația pare să nu mai meargă. Mă tot gândesc la concediu, la un weekend în Vamă sau Vadu…un nou job? o tunsoare nouă?…Aceeași chirie, același drum spre casă. Nu simt bucurie, doar visez….

IMG_20140806_184131

EVS

Marea îmi zâmbește prietenoasă. Palmierii respiră agitându-și evantaiele. Aventura mea a început cu mult înainte de a pleca de acasă, din momentul în care m-am hotărât să devin voluntar EVS. În prima zi într-o țară nouă am cunoscut-o pe Maria, fata cu care urma să împart apartamentul din zona centrală a orașului unde locuiesc de 6 luni. Relația noastră a trecut prin multe etape, însă s-a consolidat neașteptat în cea mai frumoasă și durabilă prietenie. De la mesajul de întâmpinare: Salut, eu sunt Maria, m-am obișnuit să locuiesc singură, crezi că ai putea să-ți cauți un alt loc în care să stai? Desigur, poți sta aici până îți găsești altceva. Aveam așteptări mari de la mine și un singur scop: să fac din stagiul EVS cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Așadar, m-am apucat să caut cazare, iar până să găsesc ceva, Maria s-a decis că îi sunt dragă, propunându-mi să rămân o perioadă de timp mai lungă în casa ei. Am trecut peste orice bariere de comunicare și am început să ne petrecem timpul împreună într-un mod minunat, râzând, trăind, iubind și încet încet îndragostindu-mă de țara gazdă. De ce? Pentru că este o insulă și încotro ai merge, nu te poți rătăci. Pentru că populația de pisici fără stăpân a invadat fiecare oraș, motiv de îngrijorare pentru rezidenți, și de amuzament pentru mine să văd la fiecare colț de stradă feline colorate alungite pe trotuare în plină zăpușeală. Pentru că în orașe localnicii nu merg pe jos. Ba mai mult, te privesc ciudat când le spui că ai venit pe jos de acasă până la birou (800metri). Pentru că am făcut o mare descoperire pe care aș vrea să o iau acasă- bucătăria mediteraneană. Pentru că imaginația îmi zboară la ahei, troiani, zeități, mituri și epopei grecești atunci când aud numele noilor mei prieteni: Athina, Achilleas, Eleni, Orestis.

IMG_1489_mod-1

                Exeriența EVS m-a ajutat să-mi depășesc frica de a vorbi în public. Vei pregăti workshop-uri în zonele rurale, vei lua legătura cu youth clubs, tu vei fi facilitator, tu vei organiza, tu vei alege metodele. Și așa a fost, emoțiile primului workshop au trecut rapid, la fel și fobia mea de a vorbi în public când m-am văzut în fața a 35 de tineri. Am obținut evaluari bune. Și curând sentimentul acela de am curaj, pot face orice s-a instalat confortabil în interiorul meu, în persoana ușor schimbată, matură și independentă. Știam că nu va fi ușor să lucrez într-o organizație ca singurul voluntar EVS, a fost o provocare să propun idei de proiecte, să organizez, să utilizez propriile metode, să lucrez singură acolo unde sarcinile se împărțeau între membrii echipei.

                Am învățat să fiu sinceră, să fiu eu însămi, să vorbesc despre mine la persoana I. Mi-am dat seama că am foarte multe de învățat, și tot atât de multe de oferit. Am învățat să pun pasiune în tot ceea ce fac, am învățat să trăiesc și să mă bucur.

 Simina Tureac

Advertisements
This entry was posted in Cipru. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s