Despre proiectul Teodorei Diaconu din Portugalia

Organizatie coordonatoare: PROATLÂNTICO – ASSOCIAÇÃO JUVENIL
Organizatie de trimitere: A.C.T.O.R. ASOCIATIA CULTURALA PENTRU TEATRU SI ORIGAMI DIN ROMANIA
Organizatia gazda: PROATLÂNTICO – ASSOCIAÇÃO JUVENIL
Voluntar: TEODORA – SILVIA DIACONU
Titlul proiectului: FACING POVERTY
Inceputul activitatii: 24/11/2010
Finalul activitatii: 24/09/2011
Durata: 10 months

Ce pot sa spun despre stagiul meu EVS care tocmai s-a incheiat. Am plecat fara foarte multe asteptari. Voiam un loc nou, in care sa descopar ceva nou despre mine, despre viata, ajutand pe cineva, facand ceva total diferit de ce faceam eu in in mod curent. Unde si in ce fel a contat mai putin. Si asa am ajuns in Portugalia lucrand cu batrani (sau seniori ca asa le place sa li se spuna) intr-un azil care avea si centru de zi unde veneau batraneii care inca erau autonomi si puteau locui acasa la ei.

Această prezentare necesită JavaScript.

In primele luni mi-a fost destul de greu sa vin la centru in fiecare zi unde in sala de zi ma asteptau 30 – 40 oameni in varsta care nu prea intelegeau care e rolul meu acolo, eu nu ii intelegeam pe ei, nu stiam ce sa fac cu ei. Ma simteam destul de inutila. Organizatia care m-a primit nu m-a ajutat foarte mult sa ma integrez si am avut tot timpul o relatie destul de rece cu angajatii de acolo. Am fost si primul lor voluntar EVS. Cred ca nu le era foarte clar nici lor ce sa faca cu mine.

Prima activitate a fost sa facem impreuna stele din hartie pentru a decora sala pentru Craciun. Acesta a fost primul pretext de a sta langa ei si asa a inceput si cursul informal de portugheza.

Am inceput sa vorbim (mai mult ei vorbeau) despre vietile lor, despre ce-au facut inainte sa iasa la pensie, despre familile lor, copii, nepoti, politica, viata, Portugalia, Salazar, Africa, bolile lor, in principiu despre tot. Cand nu intelegeam intrebam, vorbeam si prin semne si schite, cand greseam ma corectau.

Cam asta faceam cu ei la inceput: vorbeam. Mai apoi am inceput sa facem si alte lucruri impreuna: pictam, coloram, ii invatam sa foloseasca internetul, ne jucam bingo, faceam prajituri.

Am avut nevoie de multa rabdare (nu prea excelez la acest capitol) sa-i invat lucruri noi. Era cam greu pentru ei sa asimileze si sa retina informatii noi. Si mai greu era cu batraneii care sufereau de diferite boli precum Alzheimer’s. Asta de fapt a fost un fel de surpriza pentru mine. Pana atunci traiam cu impresia ca exista centre speciale pentru astfel de bolnavi. Cateodata era chiar frustrant sa repet acelasi lucru de zeci de ori. Dar nu ma plang.

Recunosc asteptam ca EVS-ul sa fie un fel de revelatie.. descoperirea unui scop nobil in viata sau vreunui talent deosebit pe care l-as detine. Din pacate nu am gasit asa ceva in acest an in Portugalia:P

In schimb am gasit o pseuda-familie internationala, mi-am facut bunici de Portugalia, am invatat potugheza, am invatat sa lucrez in ceramica, mi-am descoperit latura artistica latenta :P, am inceput sa fac sport, am invatat sa nu renunt atunci cand lucrurile par ca sunt grele, am calatorit, am cunoscut foarte multa lume (si imi va fi dor de foarta multa lume) si am avut ocazia sa ma privesc dintr-o alta perspectiva.

A fost un an bun 🙂

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. un proiect minunat …vom mediatiza si noi pe site…succes

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s